Zvonul că o echipă de fotbal de peste ocean “a descoperit” în Baia Mare doi puşti super talentaţi mi-a dat de gândit. Unul din aceşti doi copii, vine dintr-o familie decentă cu venituri modeste iar celălalt dintr-una extrem de săracă. Ãsta micu’, avea zile când mânca o pungă de chipsuri, înainte de antrenament ca să aibă putere. Atat. Fotbalul e viaţa lui. Nu are mamă, iar tatăl e mai mult plecat. Clubul american le va plăti de acum toate cheltuielile, iar odată cu împlinirea vârstei legale va fi tranferat la clubul de peste ocean. Am aflat apoi “GREUTÃŢILE” pe care România le aruncă în spatele unui astfel de copil: un sistem ticăloşit (şi nu mi-e teamă să o afirm) de promovare a puştilor talentaţi, criteriul principal fiind “bugetului lu’ tata”. Au de muncit în condiţiile în care dotările sunt defectuoase, internatele puţine şi proaste, cluburile fără finanţare de la stat, etc. Dacă însă tânărul are talent şi “prinde ” o echipă mare… STATUL ia… fără să fi dat fel de fel de impozite şi taxe! Cu nesimţire, culege de unde nu a semănat. Atunci, mă mai întreb: Ce mai staţi pe-aici copii? Plecaţi unde valoarea vă este preţuită. Lăsaţi aici, la echipele locale, fitzoşii, tatuaţii, şmecheraşii, copiii de bani gata (a lu tăticu politician, bişniţar ori directoraş).
Viaţa unui astfel tânăr talentat seamănă enorm de mult cu un meci de fotbal. Probabil cel mai important lucru, care le conturează viaţa încă din cele fragede zile este “echipa”: anturajul, familia, şcoala. Am multe exemple cu care să vă demonstrez, însă sunt sigur că fiecare le are pe ale sale. Băiatul unui fost demnitar maramureşean şi băiatul unui ţăran anonim din Firiza au avut trasee de viaţă realtiv asemănătoare, până unul dintre ei a schimbat “echipa”. Tata a ajuns parlamentar, apoi ministru… Băiatul (deştept ce-i drept) a ajus să stidieze la cele mai prestigioase şcoli şi apoi universităţi din Europa şi SUA. Burse peste burse în cele mai căutate centre universitare… etc. Acum este consilierul unui ministru prin nu ştiu ce ţară africana. Fiul ţăranului (şi ăsta deştept) din Firiza… a rămas ţăran ca tat-so! Asta e dieferenţa dintre “echipe”, care duce inevitabil la diferenţa între “jucători”. Apoi pentru un tânăr între 13-17 ani care îşi conturează personalitatea şi caracterul în acea perioadă este extrem de important şi aportul unui “antrenor”. Un mentor. Acesta va influenţa decisiv modul de gândire şi de abordare a vieţii. Dacă în acestă perioadă tânărul este scăpat din frâie, este în proporţie de 75% pierdut. În procesul de formare al oricărui tânăr o foarte mare influenţă o are educaţia. La noi, din păcate, educaţia este semi-falimentară.
Deşi evoluţia unui tânăr ar trebui să pornească de la educaţia primită în familie ea adesea porneşte de la televizor. De la aşa zisele seriale gen “Monica şi Irinel”, “ELODIA”, etc. care distrug tot ce înseamnă bune moravuri, maniere ori bun-simţ şi care sfidează educaţia la manele, la bautura excesivă sau droguri (in cel mai rau caz) sau la modele nocive şi nepotrivite pentru un tânăr: puştii americani cu pistoale, promovarea şmecheraşilor cu “motoare” care mor ca “eroii” pe şoselele ţării (şi ală Băii Mari, tot mai des), etc. Dacă în aceşti doi puşti geniali Baia Mare ar investi un minim, cu siguranţă ei ar alege echipa locală, odată ajunşi la vârsta maturităţii. Văd în meciurile de pregătire ale echipelor renumite pentru şcolile de juniori, gen Ajax, Arsenal, Barcelona tineri de 16-17 ani ce prind primul 11 şi impresionaează pe toată lumea. Nu (toţi) sunt fii de parveniţi sau piloşi. Sunt însă copii talentaţi în care s-au investit bani şi încredere. Tu de ce nu ai încredere în puştii tai, Baia Mare? Că banii ştim unde ţi-s…
